1997

(poster)



Un alt Rock, o alta Idee – Underground Timisoara

Nimic nu putem schimba cu vorbe goale”
(in acest scurt “remember” mi-am propus sa aduc aminte niste lucruri pe care multi le-au anihilat si pe care si mai multi nu le cunosc)

Timisoara. Cartier Plopi. Inceputul anilor ’80.
Sub influenta exploziei Punk de la mijlocului anilor ’70 in Timisoara, intr-un cartier de margine a luat fiinta o grupare de tineri care aveau idei si comportament diferit fata de majoritatea oamenilor din acest oras, ei ascultau o altfel de muzica decat aceea care inundase creoerele bantuite de apasarea comunista a tinerilor din aceasta tara. Undeva la marginea Timisoarei a aparut fenomenul Punk. Era ceva diferit fata de ce a fost pana atunci. Erau niste tineri simpli care refuzau sa inghita ineptiile comuniste si care isi puneau si alte probleme decat lipsa de salam. Acesti tineri au intrat in vizorul Militiei, ei infaptuiau lucruri “antisociale”. Razvratitii erau interzisi prin lege. Au inceput sa fie vanati… Metoda de forta a functionat. In 2-3 ani majoritatea, satui de opresiune, au fugit din tara.

Timisoara. Cartierul Tipografilor. Sfarsitul anilor ’80.
Dupa plecarea batranilor, tinerii apar”
Vechea ideologie nu a putut fi starpita in intregime de catre autoritati. O noua grupare este infiintata de data aceasta cu mai multi adepti. Ea va lua numele de “Miscarea Underground”. Va fi o miscare mai inchegata, mai matura. Nici acum reactiile autoritatilor n-au intarziat dar tinerii care se strangeau prin beciuri sau garaje n-au mai putut fi anihilati.
Intre timp acest curent cultural-muzical s-a extins si in alte orase: Craiova, Bucuresti, Resita… S-au stabilit legaturi de prietenie si nu numai!

Revolutia din ‘89
Prin afise sau verbal s-au organizat intalniri ale tinerilor cu aceleasi preferinte sau idei. Punct de intalnire a fost Piata Libertatii. Acesta a fost momentul cand pentru prima oara mai multi tineri au iesit din umbra si au putut sa discute liber despre ideile lor. Au avut loc intalniri cu simpatizanti ai unor miscari asemanatoare din Anglia, Franta, Germania, Belgia etc.
Urmatorul pas important a fost legalizarea acestei miscari. Cu multa greutate si cu multe amanari aceasta legalitate s-a realizat. In continuare era nevoie de un sediu. Primaria a promis spatii, fonduri si alte ajutoare, dar acestea nu au venit niciodata.
In toti acesti ani politia a continuat sa-i vaneze pe acesti asa-zisi huligani.
Din nou multi adepti au emigrat in vest, iar altii s-au retras.
Aparitia canalelor TV prin cablu (MTV, MCM, VIVA) au adus noi adepti ai acestui curent, dar acestia sunt departe de ideologia de baza, de sinceritatea si de ambitia ce au avut-o tinerii care au fost la inceput pe acest drum.
Dar in Timisoara mai exista oameni in mintea carora aceasta idee n-a murit, pentru ca
PUNK-ul n-a murit!!!
Am considerat ca in acest “remember” nu are sens sa dau nici un nume pentru ca nu numele sunt importante ci ceea ce au facut acesti oameni. Faptul ca ei au stiut sa spuna NU!!!  

(Lorand Balla – HAOS/M.U.T. - 1997)

Filozofia anarhista si Punk-ul
 Majoritatea punk-erilor sunt tineri someri care traiesc in conditii mizerabile. Au terminat scoala, dar nicaieri nu se gaseste un loc pentru ei. Astfel tinerii s-au trezit din apatia generala, realizand ca politica si tot ce se intampla in jur este o mare pacaleala. Concluzia a fost ca generatorul tuturor relelor este statul. Statul inseamna crima. Statul cel mai mic este totusi criminal. Toate revolutiile moderne au dus la consolidarea statului: 1789 pe Napoleon, 1848 pe Napoleon al III-lea, tulburarile politice din anii ’20 din Italia pe Mussolini, 1917 pe Stalin, iar Republica de la Weimar este mai mult de un deceniu pe Hitler.


Aceste revolutii si-au propus construirea cetatii umane si a libertatii reale. Dar s-au dovedit contrariul. In perioada de formare a anarhismului, profetii lui cei mai informati erau Pierre Proudhon si Mihail Bakunin, un exilat rus care a ajuns mai tarziu conducatorul miscarii. “Oricine se organizeaza sa ma conduca este un uzurpator si un tiran” – spune Proudhon. […lipseste text…] Forma cea mai perfecta a societatii libere este aceea fara nici un fel de autoritate. A fi guvernat este a fi urmarit, a fi controlat, spionat, dirijat, verificat, condus si cenzurat de catre oameni care nu au nici intelepciunea, nici calitatile necesare. Inseamna ca sub pretextul interesului general sa fii exploatat, monopolizat, delapidat si furat, pentru ca dupa aceea, la cel mai slab protest sau cuvant de nemultumire sa fii amendat, hartuit, batut, terorizat, judecat si condamnat, bagat la inchisoare, inselat, maltratat si dezonorat. Aceasta inseamna guvernarea, aceasta este justitia si moralitatea ei.
Ca si anarhistii, punk-erii au vazut in toate acestea ingradirea libertatii individului, distrugerea omului si, fara a se mai expune ca inaintasii lor cu “o floare” au adoptat revolta generala. Ura punk-erilor fata de clasa conducatoare era puternica si patetica. Urau pe toti “calaii omenirii” – oameni de stat, functionari, monarhi, camatari si avocati, patroni si politisti. Tinerii acestia vor sa schimbe totul, din radacini, pentru ca totul este putred in om si in societate.

 Ideologia punk-erilor este puternic influentata de anumite curente literare si filozofice, cu precadere fiind vorba de romantism si existentialism. Romanticul revoltat este rezultatul unui refuz de adaptabilitate la criteriile sociale curente. Sufletul romantic este un suflet sfasiat de antagonisme, un suflet ce nu-si gaseste linistea. Romanticul se simte dezradacinat intr-o lume ostila si atunci se razvrateste, devine blasfemiator, profetic, manifestandu-si insatisfactia ca un extrovertit.

De altfel o asemenea varietate tipologica nascuta in imprejurari mutilante pentru personalitatea umana nu este specifica doar curentului romantic. Cum am mai spus, realitatea sociala – brutala, haotica, generatoare de angoasa si tensiuni, caracteristica civilizatiei contemporane si perioadei de dupa 1960, a produs deopotriva revolta frenetica si exasperata a tinerilor furiosi, revolta ce se manifesta si in continuare.

Unul dintre cei mai importanti scriitori, care si-a pus amprenta asupra ideologiei punk, este Franz Kafka. […lipseste text…] ; singuratatea, ratacirea si incomunicabilitatea prin limbaj, apoi depersonalizarea si functionalizarea in epoca masinilor, dar mai ales viziunea unei gigantice masinarii sociale cu birocratie tiranica, descrierea aparturii totalitare, a unei alienari organizate, sunt imagini anticipative ale unor realitati.

 Toate acestea un fac decat sa indreptateasca parerea ca ele trimit la stari care corespund unui mecanism social existent pe vremea lui Kafka, al unor rele ajunse la apogeu in uriasele aparate de dominare totalitara si birocratica din zilele noastre. Eroul lui Kafka, singur in lupta cu un intreg organism, ca o hidra cu o mie de capete, n-are alte arme decat inteligenta si vointa sa apriga. In nenumaratele sale analize, reflectii ce prezinta multitudinea infinita a fenomenelor sociale, istorice si psihice, Kafka reda hibriditatea spirituala a epocii in care traim, nelinistea, disperarea si angoasa care au devenit anumite particularitati specifice pentru vremurile contemporane. Eroul se zbate in tenebrele unui realism obtuz, se simte aruncat intr-un univers incompatibil, univers care nu il doreste, un univers ireal, mult pera indepartat de visul ratiunii umane. Lipsa posibilitatii de comunicare cu ceilalti semeni, alienarea existenta in sanul societatii umane nu pot duce decat la revolta impotyriva starii existentiale a individului prea egoist, prea ancorat in realitatile materiale, lipsit de un oarecare sambure de afectiune pentru cei ce sufera.

Acestea sunt temele prioritare care se regasesc in textele “urlate” de formatiile care “asurzeau” publicul in cluburile mai mult sau mai putin improvizate ale underground-ului newyorkez si londonez. In aceste conditii, are loc un fenomen inedit, se sparge zidul care desparte artistul de public, apare o interschimbare de stari si sentimente intre artistul revoltat si spectatorul revoltat. Rolul artistului nu mai este acum acela de a comunica o experienta proprie, individuala, el devine exponentul unei experiente-comune, a tuturor.

(Revolta Punk – fanzin, nr. 1, 1994)

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.